Obiect de arhitectură
Un obiect de construcție devine obiect de arhitectură datorită aspectului artistic și destinației practice prin organizarea spațiului interior. Pe lângă faptul că obiectul trebuie să fie trainic, consolidat, funcțional – soluția constructivă apare tectonic ca operă artistică, cu elemente de artă.
Acest trio – frumuseţe, practicitate şi durabilitate, utilizat încă din antichitatea greco-romană, poartă numele arhitectului roman Vitruviu, reprezintă trei componente variabile în calea creării operei de arhitectură. Fiecare din ele sunt abordate în dependență de mai mulţi factori: mediul geografic, orânduirea socială şi progresul tehnic și altelele. Sunt combinate astfel ca să ofere originalitate arhitecturii la fiecare popor în diferite etape ale istoriei lor. Schimbarea arhitecturii pe parcursul timpului se datorează evoluției industriale și culturale provocînd arhitectorii la noi ascensiuni.
